În afară de iPhone 3G care la noi nu are parte de aceeaşi primire triumfală ca peste Ocean, două telefoane au atras atenţia în mod special dintre toate cele anunţate pe parcursul acestui an: Nokia 5800 XpressMusic şi Sony Ericsson XPERIA X1. Acesta din urmă, după un drum anevoios, se apropie cu paşi repezi de intrarea pe piaţă. Înainte însă de aceasta, XPERIA X1 a făcut şi un scurt popas în redacţia go4it.ro unde a fost testat.

S-a zvonit de nenumărate ori că va fi amânat. Ba chiar s-a spus că a dat atâtea bătăi de cap celor de la Sony Ericsson încât aceştia s-au jurat că nu vor mai avea de-a face cu un terminal cu Windows Mobile. Cu toate acestea, primul telefon Sony Ericsson cu sistem operare Windows Mobile este în sfârşit gata.

De fapt, construcţia terminalului propriu-zis a căzut în sarcina celor de la HTC care au executat comanda dată de clientul Sony Ericsson. Aceştia din urmă au spus cum vor să arate telefonul, iar cei de la HTC nu au făcut decât să se conformeze. Terminalului i-au fost adăugate una bucată sistem de operare Windows Mobile şi una bucată interfaţă grafică pentru homepage. Aşa a rezultat XPERIA.

Solid, greu, serios

Chiar dacă l-am văzut în nenumărate filme şi fotografii până acum, niciuna dintre acestea nu poate egala impresia lăsată de XPERIA la prima vedere. Este impresionant. Să nu fiu înţeles greşit, are destule aspecte care nu-mi plac şi de care voi aminti în cele urmează. Însă, XPERIA reuşeşte să lase o impresie puternică, de PDA Phone serios, atotştiutor şi mai ales solid, chiar foarte solid.

XPERIA este un slider orizontal. Tastatura iese la iveală atunci când întorci telefonul 90 de grade în sensul invers acelor de ceas şi împingi în sus partea superioară a terminalului. În afară de panoul de butoane de sub ecran, spatele părţii superioare şi zona camerei foto care sunt de plastic, în rest, XPERIA este acoperit în metal.

Ecran şi tastatură

Ecranul este suficient de mare, la cei 3 inch pe care îi măsoară (800 x 480 pixeli rezoluţie). Din cauza asta este o adevărată sugativă de amprente, fiind vorba de un touchscreen. Şi calitatea imaginii este una foarte bună. Nu-mi place însă faptul că, uneori, comenzile nu sunt luate din prima. Indiferent că îl apeşi cu degetul sau foloseşti stylus-ul, sunt cazuri în care trebuie să atingi ecranul de mai multe ori, mai apăsat, pentru a da o anumită comandă prin intermediul touchscreen-ului.

XPERIA nu are un accelerometru care să ducă la rotirea imaginii de pe ecran în funcţie de înclinarea dispozitivului. Ecranul îşi schimbă orientarea doar în funcţie de tastatură. În mod normal ecranul afişează imaginea în mod “portrait”, doar când deschizi telefonul pentru a folosi tastatura trece automat în mod “landscape”.

Ca orice slider, XPERIA este compus din două părţi sau zone: partea superioară, cea cu ecranul şi partea inferioară, cea cu tastatura. Interesant este că zona inferioară este puţin arcuită, astfel încât, când deschizi dispozitivul pentru a folosi tastatura, ecranul este înclinat. E o alegere interesantă şi în acelaşi timp utilă făcută de producător. Înclinarea ecranului îl face şi mai vizibil în acelaşi timp.

Tastatura QWERTY mi-a lăsat sentimente amestecate în timpul folosirii. Deşi în general am reuşit să scriu repede cu ea, pot să spun că era loc şi de mai bine. Nu mi-a plăcut feedback-ul dubios pe care îl dau tastele la apăsare. Uneori lasă impresia că trebuie să apeşi mai tare pentru a scrie, în timp ce alteori, din aceeaşi cauză, nu eşti sigur dacă apăsarea a fost suficientă sau mai trebuie să apeşi odată pentru tastarea unei anumite litere. Deşi sunt micuţe, tastele mi s-au părut totuşi uşor de folosit. Cu 3 excepţii, toate tastele au aceeaşi dimensiune. Singurele care se abat de la regulă sunt spacebar-ul, tab-ul şi Enter-ul.

Bunoane de plastic şi joystick optic

Butoanele de sub ecran, cele care ar trebui să constituie o alternativă la utilizarea touchscreen-ului le trec la capitolul dezamăgiri. Nu-mi plac deloc. Sunt mici, incomode, au o formă triunghiulară lipsită de ergonomie. În total sunt 6 butoane. 2 pentru convorbiri şi 2 pentru comanda OK, respectiv Panels (voi reveni la acestea pe larg). Toate 4 sunt triunghiulare, din plastic şi destul de dificil de folosit.

Însă aceste butoane nu sunt nimic în comparaţie cu cele două aşa-numte softkeys (pentru comenzile de pe ecran). Acestea constau în două bare metalice, foarte subţiri. Nu sunt neapărat incomode. Mai degrabă mi se pare că nu se potrivesc în peisaj. Şi după cum funcţionează acum, îmi lasă impresia că după câteva luni de utilizare se vor deteriora destul de mult.

În schimb, mi-a plăcut foarte mult controller-ul. Plasat în centrul celor 6 butoane de sub ecran, acesta este un fel de joystick optic. Marginile sale pot fi apăsate pentru a naviga dreapta- stânga, sus-jos, însă nu este neapărat necesar. Poţi plimba degetul pe suprafaţa micului controller pentru navigare. Acesta funcţionează foarte bine, nu trece prea repede de la o funcţie la alta şi nici nu cade în cealaltă extremă, de a se mişca greoi. În plus, există opţiuni în cadrul sistemului de operare prin care îi poţi configura sensibilitatea. Oricum setările implicite mi se par foarte bune, nu am avut nevoie să-i modific sensibilitatea.
Windows Mobile 6.1 cu panouri

La capitolul software, în principiu, Sony Ericsson XPERIA X1 este un terminal cu Windows Mobile cât se poate de normal. Singurul aspect care îl deosebeşte faţă de celelalte dispozitive cu acelaşi sistem de operare este interfaţa de homepage pe panouri.

Există un buton pe care scrie PANEL, sub ecran. Acesta te duce într-un ecran cu mai multe interfeţe, aşa-numite panouri. În mod implicit sunt 7 astfel de panouri, plus încă 4 ce pot fi descărcate de pe site-ul oficial. Unele dintre ele sunt aplicaţii complete, ce pot fi puse ca homepage. Printre ele se regăsesc un calendar, un ceas analog, un player multimedia, un tuner radio şi chiar un browser Web.

Dincolo de faptul că arată bine, aceste panouri se dovedesc şi utile. Dacă, foloseşti în mod frecvent player-ul MP3 sau browser-ul Web pentru a neviga pe Internet, vei aprecia faptul că vei avea aplicaţia preferată direct pe homepage. Evident, interfaţa acestor panouri este optimizată pentru a putea folosi degetul în locul stylus-ului.În funcţie de aplicaţia panoului, sunt disponibile o serie de opţiuni. Pot fi afişate pe homepage, orele pentru diverse fusuri orare, butoanele pentru conexiuni (Wi-Fi, bluetooth etc.), temperatura, task-urile şi diverse fluxuri RSS (dacă foloseşti această tehnologie).

În general, interfaţa pe bază de panouri se mişcă destul de bine. Există şi momente în care este mai lentă, în special când se schimbă panoul activ. În rest, sub aceste panouri, se ascunde bătrânului şi demodatului (ca interfaţă) Windows Mobile. În afară de programele clasice, XPERIA mai are preinstalate Google Maps şi Opera. Viteza de operare a sistemului de operare în sine (scoţând din calcul panourile) este foarte bună.

Cameră foto

Calitatea fotografiilor nu impresionează. Nici în condiţii bune de iluminare fotografiile nu arată extraordinar. În schimb, mi-a plăcut interfaţa programului, care permite apelarea funcţiilor fără ajutorul stylus-ului.
Aplicaţia aferentă oferă numeroase opţiuni de la reglarea balansului de alb la aplicarea diverselor scene predefinite. Interfaţa acesteia este optimizată şi ea pentru a fi utilizată cu degetul.

Autonomie

Deşi are o baterie de 1500 mAh, autonomia nu este extraordinară. În condiţii de testare, adică utilizare intensă a mai multor aplicaţii şi aproximativ 20 de minute de vorbit, bateria a rezistat aproape 2 zile. O autonomie normală pentru un touchscreen cu Windows Mobile.

Concluzie

Am avut aşteptări mari de la XPERIA, încă de când am aflat prima oară de el. De aici şi criticile amănunţite. Însă, per total, primul (şi poate ultimul) dispozitiv Sony Ericsson cu Windows Mobile nu dezamăgeşte. În primul rând, e bine că se mişcă repede, spre deosebire de alte terminale cu Windows Mobile pe care le-am testat în cursul acestui an.
În al doilea rând, reprezintă un pachet complet: HSDPA şi Wi-Fi pentru Internet, GPS, touchscreen, tastatură QWERTY etc. Criticile pe care i le-am adus legate de tastatură şi butoanele de plastic sunt pur subiective. Alt utilizator poate nu va fi deranjat de feedback-ul slab al tastelor. După mine, panoul de butoane de sub ecran ar fi putut lipsi cu desăvârşire. Autonomia nu o mai trec la capitolul dezamăgiri, m-am obişnuit cu terminale cu ecran mare şi Windows Mobile care să nu reziste nici două zile fără să fie băgate la încărcat.

Una peste alta, XPERIA X1 este un dispozitiv de referinţă pentru producătorul japonezo-suedez. Utilizatorii pretenţioşi şi cei de business îl vor studia amănunţit. Însă mă îndoiesc că va ajunge unul dintre cele mai vândute telefoane Sony Ericsson.

Plusuri:

[+] construcţie solidă
[+] bază (partea cu tastatura) arcuită
[+] ecran mare, cu rezoluţie mare
[+] tastatură QWERTY
[+] controller optic
[+] interfaţa cu Panel-uri arată bine şi este practică
[+] suport HSDPA 7.2 Mbps, Wi-Fi
[+] GPS
[+] conector miniUSB
[+] Opera Mobile preinstalat

Minusuri:

[-] butoane de plastic incomode
[-] feedback slab la apăsare al tastaturii

Sursa: Go4it

Deşi mai sunt mai bine de 2 luni până vom trece în 2009, ca de obicei, zvonurile preced cu mult veştile oficiale. Aşa se face că se ştiu de pe acum câteva telefoane ce vor fi lansate anul viitor de cei de la Sony Ericsson. E drept, informaţiile sunt limitate şi nu se cunosc decât numele de cod, nu şi cele oficiale, pentru majoritatea modelelor.

Sony Ericsson Rika

Din câte se pare, Sony Ericsson Rika va fi un slider care va face parte din seria Walkman. Arată bine şi se încadrează de minune, ca şi design, în seria amintită. Tot ce se ştie la ora actuală despre Rika este că va oferi suport 3G şi va avea două camere, dintre care una pentru apeluri video.

Sony Ericsson W305

Conform zvonurilor Sony Ericsson W305 ar trebui să fie lansat chiar la începutul anului viitor. Şi el va face parte din seria Walkman, doar că va fi un terminal low-end ce va nu va costa foarte mult. Va avea la dispoziţie o cameră foto de 2 MP, un ecran de 176 x 220 pixeli şi două difuzoare.

La fel ca Rika, W305 va fi de tip slider, cu butoane dedicate player-ului audio şi taste alfanumerice standard.

Sony Ericsson Kate

Kate va fi urmaşul popularului K750. Doar că în plus faţă de acesta Kate va avea câte atuuri importante. Printre acestea camera foto de 5 MP cu autofocus şi bliţ Xenon. Suportul HSDPA va fi şi el prezent la datorie pentru cei care au prins gustul Internetului pe telefon.

Zvonurile sunt ceva mai neclare în legătură cu suportul GPS. Unele dau ca sigură lipsa acestuia, în timp ce altele susţin că Sony Ericsson Kate va avea şi GPS.

Sony Ericsson Yue

Sony Ericsson Yue va fi un candybar din seria Cybershot, cu o cameră foto de doar 3.2 MP. Ecranul va fi cam mic, doar 1.9 inch. Alte informaţii nu există la această oră legate de Sony Ericsson Yue, ci doar că este posibil să apară pe piaţă în primul trimestru al lui 2009.

Sony Ericsson Filippa

Şi Filippa va face parte din seria Cybershot, doar că nu se ştie nici măcar ce rezoluţie va avea camera foto a acestuia. În schimb, se ştie că va putea realiza fotografiile automat când va detecta zâmbetul subiectului (Smile Shutter) şi va beneficia de sistemul Face Detection.

Sony Ericsson Filippa va fi lansat în 2009 în 3 nuanţe numite Noble Black, Sincere Silver şi Precious Peach.

Sony Ericsson Frances

Deşi nu există nicio imagine cu Sony Ericsson Frances se spune că acesta va arăta foarte bine. Despre dotări nu se ştie decât că va avea aceleaşi funcţii ale camerei ca Filippa: Face Detection şi Smile Shutter. În plus, Frances va avea şi GPS.

Sony Ericsson Athena

În fine, utlimul telefon Sony Ericsson despre care se ştie la această oră că va fi lansat în 2009 este Athena. Tot ce se cunoaşte despre acesta este că va fi un candybar cu dotări medii ce va fi anunţat în primul trimestru. Din păcate, nu există nicio imagine cu Sony Ericsson Athena.

Din această listă de 7 telefoane lipsesc terminalele de top. Acestea se vor alfa cu siguranţă în planul pentru 2009 al producătorului japonezo-suedez. Probabil că anul viitor Sony Ericsson va lansa aproximativ 10 terminale.

Sursa: UnwiredView / Go4it

La aproape opt luni de când a fost anunţat oficial, Samsung F480 a ajuns în sfârşit şi la noi. N-o să stric surpriza sărind cu concluziile încă de la început, însă o să spun că aşteptarea a meritat.

Aromă de iPhone

Chiar dacă personal m-am săturat de clişeele de gen clonă sau copie de iPhone care sunt atribuite unor telefoane care se inspiră de la dispozitivul făurit cu măiestrie de Apple, nu am putut să nu remarc că Samsung este poate producătorul care s-a inspirat cel mai multe de la compania lui Steve Jobs.

Fără să-l condamn, Samsung F480 are câteva elemente inspirate de la iPhone. Cei care au iPhone sau au apucat să “butoneze” unul vor observa imediat asemănările când vor pune mâna pe F480. În primul rând constrcuţia. Nu este copiată complet, are şi elemente proprii, cum ar fi difuzorul de deasupra ecranului şi tastele dedicate convorbirilor. În al doilea rând efectele interfeţei grafice au şi ele iz de iPhone.

Evident că nu le-a fost greu celor de la Samsung să depăşească iPhone ca funcţionalitate. A fost suficient să-l doteze cu un slot microSD, suport HSDPA şi o cameră de 5 MP pentru lăsa iPhone-ul mult în urmă.

Compact şi elegant

Acest titlu spune cam totul despre construcţia lui Samsung F480 şi impresia pe care acesta o lasă în timpul utilizării. Ecranul care ocupă cea mai mare parte a terminalului este completat de un plastic lucios şi plăcut la atingere care se intersectează cu puternice accente metalice.
Metalul se regăseşte mai mult pe spatele şi laturile telefonului. În faţă, doar difuzorul şi butoanele de sub ecran sunt decorate cu metal. Combinaţia plastic - metal nu este o noutate, dar proporţia în care acestea se regăsesc pe suprafaţa lui F480 îi dă un aer aparte. Nu pot să zic că îi conferă prestanţa de business, la fel cum nu ar fi corect să-l cataloghez ca un telefon construit pentru multimedia. Are câte puţin din ambele segmente de utilizare: seriozitatea de business dată de segmentele metalice şi impresia multimedia lăsată de butoanele de volum şi lentila camerei foto.

Concluzionând, impresia pe care Samsung F480 o lasă din punctul de vedere al construcţiei şi feeling-ul pe care ţi-l dă când îl ţii în mână şi-l butonezi sunt foarte bune. Nu exagerez când spun că este unul dintre cele mai elegante şi mai plăcute telefoane pe care am pus mână anul acesta. Este o adevărată plăcere să-l “butonezi” (mai bine zis să-i stingi ecranul) şi să vorbeşti la el. Este subţire (11.5 mm), compact (are sub 10 cm lungime şi aproximativ 5 lăţime) şi elegant.

Tocuhscreen pentru toată lumea

Încă nu m-am obişnuit cu ideea că touchscreen-ul a ajuns ceva banal. Până nu demult acesta se regăsea doar la telefoanele inteligente. Ei bine, Samsung F480 nu este un smartphone, dar are touchscreen. Şi chiar unul generos, de 2.8 inch. Apelarea funcţiilor se face exclusiv cu degetul, telefonul nefiind dotat cu Stylus. Asta denotă încrederea pe care coreeni au avut-o în legătură cu uşurinţa utilizării touchscreen-ului.

Din fericire, sistemul touch a fost implementat foarte bine. Comenzile sunt luate precis, fără să fii nevoit să apeşi tare. Majoritatea elementelor interfeţei sunt suficient de mari pentru a fi apăsate uşor cu degetul. Cele câteva elemente ceva mai mici sunt şi ele uşor de apelat pentru că există o anumită toleranţă, suficientă pentru a-ţi accepta comanda, chiar dacă nu apeşi exact pe centrul elementul respectiv.

Calitatea imaginii este foarte bună, în general. Singura problemă reiese din faptul că interfaţă devine destul de greu de descifrat, chiar în şi soarele anemic al toamnei.
Butoane, de ce butoane?

Samsung F480 are trei butoane, plasate sub ecran. Două sunt dedicate apelurilor, iar între ele există un buton central. Acesta nu este Enter-ul clasic, are un singur rol: afişează un mini-meniu cu 5 pictograme: player muzical, mesaje, Internet, apeluri şi meniul principal. Însă, fiind vorba de un meniu separat, acesta nu reuşeşte să scurteze drumul către aplicaţiile respective. Acelaşi număr de apăsări îl realizezi şi dacă ai intra în meniul principal.

De asemenea, efectuarea şi terminarea apelurilor se poate face la fel de uşor prin intermediul comenzilor de pe ecran. Cu alte cuvinte, atât cele două taste dedicate apelurilor, cât şi butonul central puteau foarte uşor să lipsească. În lipsa lor, dispozitivul ar fi putut fi ceva mai mic sau ecranul - ceva mai mare. Pe marginile lui F480 re regăsesc butoanele pentru reglarea volumului şi cameră, slotul microSD şi intrarea comună pentru cablul de date şi căşti.

Singura scăpare pe parte de construcţie pe care am observat-o la Samsung F480 vizează capacul care acoperă zona bateriei. Acesta nu se aliniază perfect cu spatele terminalului, ci este ceva mai ridicat. Cel puţin la modelul pe care l-am testat, poate nu este cazul tuturor terminalelor de pe piaţă.
………………
Sursa: Go4it